Lui et moi

Cum de se intamplă din astea? Ce-ţi place, nu te place şi ce nu-ţi place, te place? Paralelismul asta mă duce la disperare. Cum ajungem în acest punct? Care sunt criteriile după care ne miscam în acest ocean al boys and girls. Exact cum m-a întrebat tata, "care ţi-e nordul?". Numai că nordul meu nu e chiar al multor oameni, am lumea mea şi e doar a mea. Sunt rapid catalogată drept fata desteaptă şi tare, capabilă să îndure multe, fata care nu cade, doar de îndoaie. I'm made of plastic if you didn't know. Unde am învăţat să fiu aşa? Şcoala generală, nu s-a numit degeaba şcoală generală.

Dar gata nu vreau să continui o astfel de tema care nu-i deloc roz. Ştiu că genul astă de posturi nu-mi vor spori "popularitatea" însă, după cum am mai spus, a mea e lumea asta. Nu veţi auzi decât rar ultimele mele năzbâtii. Aveţi acces doar la un mic sertăraş al neuronului meu. Sertăraş populat de cuie şi cam atât. Când mă doare mă voi face auzită, când sunt fericită am să tac. Fericirea e doar a mea. Sigur aţi gândit măcar o dată până acum cât de egoist este modul în care scriu. Doar ce vreau şi atat. Da, vreau multe şi am să le primesc până mor.
Întotdeauna eu. Rar alţii.

Going out tonight, poate ne întâlnim, improbabil însă.

Boot confession de la miss scrintin. See, never the same north.

Aujourd'hui

Nu vă puteţi imagina ce tip de oboseală mi-a pus stampilă pe încheieturi, pleoape, coloană, tălpi. Este din gama aceea cu extraopţiuni. Somn, ameteală, piuit, ceaţă, imposibilitate de a reacţiona în timp util la unele drăgăstoase comentarii. Dar nu mă plâng, doar mă dau şi eu un pic în spectacol pe aici, pe tărâmul meu cu libelule.

Alături de înaripatele mele gâze, am să alipesc pe această dragă fiinţă de manga, pe nume Sunako. Mă distrează cum nu se poate mai mult :)

Gânduri de seară

"Muncă de elefant." este statusul meu în acest moment. Cu toate că nu am timp nici de mine mă mănâncă degetele să scriu ceva. Azi nu mă mai voi cenzura. Aşa cum iese textul, aşa îi dau publicare.

M-am săturat să fiu văzută ca un om cu nasul pe sus. În pana mea nu sunt. Nu vă sunt superioară şi nici în vreun alt fel. Îmi doresc să mă vedeţi cum sunt ... unul dintre timizii oameni ai planetei. Este unul dintre lucrurile cele mai personale pe care le-am recunoscut până în acest moment şi am o teamă enormă să nu se întoarcă împotriva mea. Pe majoritatea nu vă cunosc şi nici nu vă voi cunoaşte, însă voi cei puţini cu care mă văd ... voi, vă rog, nu mă mai judecaţi! Nu o merit. Sunt cel mai mare visător al sudului, însă voi mă vedeţi doar ca pe o pasăre de prada. Cinismul şi aşa zisa insensibilitate a mea sunt armele care mă ajută să trec de cele 24 de ore ale zilei. Cheia coliviei mele o port la gât, pe un elastic alb, iar voi pentru a intra e nevoie să forţaţi uşa. Aveţi curaj. Tot ce veţi vedea înauntru este un om singur.

Şi încă ceva, nu mă mai loviţi vă rog. Că şi pe mine mă doare.

Ne revedem

Într-o seară picioarele m-au dus acasă! Acasă la mama şi la tata, la cei doi bătrâni ochelarişti ai mei. Am încercat să descui, însă cheia ce păzea cealaltă faţă a uşii nu m-a lăsat. Am atins uşor soneria, am aşteptat să mi se deschidă. Sesam s-a pus în mişcare, iar ei m-au întâmpinat cu palpitaţii şi zâmbete. Le-a venit copchilul cel mic, fostul brotăcel rârâit şi cu ochii de culoarea Mării Negre.

M-au tratat cu zacuscă, brânzet şi vin fiert. Finalul ... un salt dublu axel în pat. Aşa uşor a venit ziua Sfântului, telefonul anunţând ba musafiri, ba sor'mea care nu a mai găsit bilet pentru vineri seara. Trecem sâmbăta, pregătiri culinare ornate cu degustări şi aproape de miezul nopţii, un tort de mere ornat cu m&m-uri. Pentru cei ce l-au văzut, rog insistent uitaţi depresia acută în care se găsea al meu onorabil tort. Duminica plină de abia-aştept-să-ne-revedem. Şi ajungem azi, trecând peste lunea plină de cfr-isme specifice.

Azi, astăzi, ziua de azi încununată cu ploi, încercări de adunare pentru frumosul Secret Santa Party al iubitei mele grupe 109 şi tot felul de plictisisme. Ultimele cuvinte publicate la 19 ani se referă la plictisisme. Cât de bine. Mergem mai departe şi ne gândim că ... what if we don't find the next whiskey bar?



Je la 19 :)
"You who swallowed a falling star, o' heartless man, your heart shall soon be mine."

Prostii de noapte

Salutare de pe scăunelul meu de căpitan din sufragerie! Să meargă tuturor bine, bine şi iar bine! Moralul la altitudini încântătorea cu capac deşurubabil! Revarsa altfel! Oricum ...

Am făcut o nouă pasiune în materie de simţuri olfactive. Va urma o reclamă gratuită la "Eau des Merveilles" Hermes. Tot ţin mostră lângă nasul meu pe jumatate înfundat şi după mai mult de 48 de ore încă simt parfumul adânc în sufleţelul meu. Cine ştie ce pana mea încerc să mai spun şi eu? Sunt toate de-a valma în mintea mea.
Am stat pe drumuri tot sfârşitul de săptămână şi simt cum tâmplele îmi pulseaza şi gleznele îmi dorm, cum degetele îmi sunt leneşe, iar pleoapele prea grele pentru a mai face faţă nopţii.
Am fost la Odeon, mi-a plăcut piesa interzisă minorilor sub 16 ani :p mdah mi-am terminat seara cu câteva full frontal-uri olandeze. Artă frate!
Iar ora de 9 dimineata, duminica în Bucuresti este wtf! Ciudat rău. Frig.

Alinare pentru ... noi

Am găsit un clip perfect realizat! Imagini din "In the mood for love" şi muzica Portishead - Undenied. L-am rulat la infinit în ultimele zile!



" Your softly spoken words
Release my whole desire
Undenied
Totally
And so bare is my heart, I can't hide
And so where does my heart, belong
Beneath your tender touch
My senses can't divide
Ohh so strong
My desire
For so bare is my heart, I can't hide
And so where does my heart, belong
Now that I've found you
And seen behind those eyes
How can I
Carry on
For so bare is my heart, I can't hide
And so where does my heart, belong
Belong
Belong
Belong"