Ne revedem

Într-o seară picioarele m-au dus acasă! Acasă la mama şi la tata, la cei doi bătrâni ochelarişti ai mei. Am încercat să descui, însă cheia ce păzea cealaltă faţă a uşii nu m-a lăsat. Am atins uşor soneria, am aşteptat să mi se deschidă. Sesam s-a pus în mişcare, iar ei m-au întâmpinat cu palpitaţii şi zâmbete. Le-a venit copchilul cel mic, fostul brotăcel rârâit şi cu ochii de culoarea Mării Negre.

M-au tratat cu zacuscă, brânzet şi vin fiert. Finalul ... un salt dublu axel în pat. Aşa uşor a venit ziua Sfântului, telefonul anunţând ba musafiri, ba sor'mea care nu a mai găsit bilet pentru vineri seara. Trecem sâmbăta, pregătiri culinare ornate cu degustări şi aproape de miezul nopţii, un tort de mere ornat cu m&m-uri. Pentru cei ce l-au văzut, rog insistent uitaţi depresia acută în care se găsea al meu onorabil tort. Duminica plină de abia-aştept-să-ne-revedem. Şi ajungem azi, trecând peste lunea plină de cfr-isme specifice.

Azi, astăzi, ziua de azi încununată cu ploi, încercări de adunare pentru frumosul Secret Santa Party al iubitei mele grupe 109 şi tot felul de plictisisme. Ultimele cuvinte publicate la 19 ani se referă la plictisisme. Cât de bine. Mergem mai departe şi ne gândim că ... what if we don't find the next whiskey bar?



Je la 19 :)
"You who swallowed a falling star, o' heartless man, your heart shall soon be mine."