Cea mai Frumoasa Andreea

Marţi!
Pe drumul de întoarcere de la cursurile pe care facultatea le ţine în afara capitalei am întâlnit un prichindel. Un piticot cu manuşi roşii, ochişori perfect albaştri şi un iz a copilărie. Mi-a zâmbit de atât de multe ori, cu aşa fericire, încât nu m-am putut abţine să nu o întreb "Cum te cheamă?"
Îmi arată dinţii pătrătoşi şi ţipă mulţumită că în sfârşit îi vorbesc "Andreea ... şi fac 7 ani de Sfântul Andrei! Tu? Eşti o Andreea?".
Conversaţia a evoluat, am trecut prin subiectele scoală [citire], prieteni [Beatriz, Andreea şi Nicoleta], surori [Georgiana 8 ani] şi condens. Era atât de fericită pentru că, înainte de a fi retrasă de la şcoală, pe caz de boală, învăţase să scrie "mama". Am presupus că boala este o infima infecţie a vârstei, însă înainte de a cobori din microbuz, prin acel gest atât de cunoscut nouă tuturor, însoţitoarea a şters broboanele de "condens" de pe fruntea Andreei de 6 ani, 11 luni şi 20 de zile. Acea miscare a mâinii materne [presupun] a dezvăluit un căpşor alb, rotund, fără nici măcar un fir de păr!
Nu mi-am putut controla nici surprindere şi nici durerea. Şi cât de mult a durut! Doar o vedeam pe Smi la 7 ani cu părul scurt, genunchii juliţi, alergând spre şcoala Nr. 8 şi bucurându-se de toate cele ce-i stau în faţă. Smi face 20 de ani în curând şi se dă mare şi tare pe blogul ei ... iar Andreea cea mică se duce la spital visând că va avea ajunge om mare.

Damn you life!
fotografie